Santa Fe, New Mexico, USA









Am decis sa imi postez si eu la Supereva.ro impresiile (salvate pe
calculator) din minivacanta de cateva zile din Santa Fe, New Mexico.


Santa Fe-ul este un oras aparte, daca dai o cautare pe Google iti va
descrie acest oras ca fiind unul „diferit”, artistic, al artistilor (1, 2). E ceva exotic.


Predomina casele adobe cu acea fatada gen chirpici rosiatica,
culoarea pamantului rosu.


Locuitorii din districtul istoric sunt chiar obligati sa pastreze acest
stil de arhitectura.


Orasul este atat de intins, ca de fapt ai impresia ca vezi o mare
padure, iar pe ici pe colo se mai zareste o casa dincolo de inaltimea
pomilor .








Dar in general ele sunt asa de ascunse in padure ca ti se
pare ca sunt doar cateva. Insa ele sunt piticute si nu depasesc inaltimea
pomilor. Cum nu exista acoperis tip caciula decat acoperis plat.


Aratand ca o platforma nu poti zari crestele caselor. Oraselul este
micut, cu vreo 60.000 locuitori, un loc unde sunt adunati multi artisti,
scriitori, muzicanti, o amestecatura de culturi native, spaniole, mexicane
si un pic britanice.


Cortul l-am
instalat
 in padurea nationala Santa Fe. Padure deasa, plina
de conifere, iar ici colo zareai niste foioase, mesteceni.



Am inteles ca este nemaipomenit sa-l vizitezi cam pe la mijlocul lui
septembrie ca sa vezi schimbarea foliajului. Mestecenii dau niste tonuri calde
la frunze, inainte de caderea lor.


Altitudinea era de 2700 m si nu va pot descrie cata vegetatie poate sa fie la
acea altitudine. Mai zareai din loc in loc copaci la pamant, doborati de
furtuni, care nu au fost ridicati ci lasati sa putrezeasca acolo, sa ingrase
solul, sa fie cat mai neajutata natura. Nu se clinteste nimic. Aici am avut voie
sa adunam lemne din padure. Dar pe unde am mai fost noi cu cortul asa ceva era
interzis. Veneai cu lemne de acasa si carbuni.


Noroc ca am gasit rangerul sa il intrebam unde ne era locatia ca in acea
padure imensa te cam pierdeai. Erau locurile de cort atat de izolate, ca pe o
creasta de munte nu vedeai mai mult de 3 locuri de cort. Deci foarte izolat.
Atat de izolat ca imediat ce am vazut unde trebuie sa stam am tras aer puternic
in piept, am admirat natura si am zis cu Dzeu inainte. De pe platforma unde
trebuia sa ne asezam cortul se arata o priveliste odihnitoare.


Numai verde, creste de brazi si cerul senin. Ce poate fi mai odihnitor decat
sa privesti natura, sa asculti susurul apei si sa te bucuri de soare? O terapie
nemaipomenita pentru stress, oboseala. Sa ai timp sa te bucuri de frumusetile
naturii.


Intrebaram rangerul daca au avut cazuri de ursi al cort. Rata este cam de
1:10.000. Deci slabe sperante. Tocmai de aceea pastreaza locul atat de curat
pentru a nu atrage ursii, sa coboare dupa mancare. In fiecare zi venea rangerul,
seriful si oameni care curatau zona de hartii. Ma si miram ca in ditamai
padurea, pe unde ne-am catarat si noi nu am vazut o hartiuta si nici caca de om,
nici unul.


De data asta nu mai beneficiaram de conditii prea luxoase sanitare in acest
loc. WC-ul era o hazna, o curatenie sclipitoare (regret ca nu i-am facut poze,
mi-a trecut prin gand, dar am incercat sa indepartez cat mai repede acest gand,
ce naiba ajung sa fac poze la WC-uri), nu tu miros, nimic. Nu dusuri, nu apa
curenta. Aveam o pompa. Si apa aia atat de rece ca imi inghetau mainile.


Dimineata trebuia sa ne-o incalzim ca sa ne spalam. Am vazut niste radacini
de brazi superbe. O incurcatura de radacinute, crengute, superbe.`



Imi amintesc ca vazusem in Las Vegas la hotelul Bellagio un exponat superb
dintr-o increngatura din asta imbarligata bine de tot si atasate, infipte niste
flori cu petale din bronz pictate. Ceva de vis. Si ma gandeam ca daca as avea o
asa increngatura m-as apuca sa fac si eu. Dar cine ma lasa sa iau uscaturi din
padure???


Si dupa cum va spuneam iar fusei incantata de Santa Fe ( e a doua oara cand
ajung in caest oras fara sa ma simt plictisita). Lume shoki, imbracata cat mai
artistic, ca doar iti sare in ochi un artist, prin stilul lui de a se imbraca si
gesturi. Tarabe intregi de bijuterii (ceva in genul cum aveam acasa de Zilele
Craiovei sau de Martisor) din Ag,Au, cu pietre cat mai colorate, modele cat mai
interesante 1 , indiene 1.. Artizanat, tablouri, picturi pe metale,
faianta, ceramica, statui din piele 1 .




Imaginati-va magazine langa magazine cu vase 2 , bijuterii si haine indiene. Ceva de
vis.
Nu m-as satura sa casc ochii la asa frumuseti. Lumea relaxata ca doar e
in vacanta, trebuie sa se simta bine, restaurante cu mancare buna acompaniata de
muzica mariachilor. Fiecare casa din centrul Santa Fe-ului era o galerie, curti
ce le puteai vizita, statuete din bronz (costa mii de dolari una) 1.


Eu si radeam de bietii artisti. Ca ei cand se plictisesc mai trantesc o opera
de arta, o statuie, sa mai incarce gradinile lor cumva.
Tata nu se putea
abtine sa nu pozeze operele de arta, impresionat de multimea de magazine de
bijuterii, artizanat, Mall . Noroc ca a facut el cateva poze ca sa va arat
si voua ca mie mi-a fost jena sa pozez.


Sotul zice ca pozatul este obiceiul saracului. Ca cel bogat spune ca daca ii
place isi permite sa mai vina a doua oara. Opinie ce nu o impartasesc cu el. Eu
am tot timpul aparatul foto in geanta si ador sa imi pozez copiii, sa
imortalizez fragmente din viata. Ca sa nu mai spun ca atata de repede uit,
traiasca pozele ce imi reimprospateaza memoria.


Apoi vizitaram un salon japonez de infrumusetare. Amplasat undeva la periferia capitalei, undeva
sus in munte. Cand am trecut prin gradina salonului m-am teleporat in Japonia.
Bambusi, felinare
stil japonez 1, 2), pana si cosul de gunoi era
construit intr-o forma de casuta in miniature, banci 2 sub copaci (1),  alei inconjurate
de o vegetatie cat mai sanatoasa, netaiata, lasata natura sa isi arate
frumusetile ei, de ce e in stare sa faca.


Intrarea in salon foarte frumoasa, simpla si eleganta.
Cu o minicascada 2 in stanga, iar in dreapta trecea un
raulet plin de pesti portocalii, albi. Urcai niste scari si ajungeai in lobby.
Acolo aveau expusa linia de cosmetice cu care lucrau si anume Dermalogica.
Preturile cam usturatoare. Vedeai personaje umbracate in halate albe, cu scris
asiatic pe spatele lor. Din acel hol ieseai in curte erau baile erau
compartimentate prin
gard de bambus. Acolo aveai intimitatea dorita. Multe
cupluri intrau sa stea impreuna in bai, goi.


O vegetatie tare faina. Decoruri linistitoare (1, 2, 3) fara muzica, te incantau numai ciripiturile de
pasarele.
Am vizitat si biserici, iar in poza asta vedeti cum lumea se plimba
pe labirintul vietii.



autor: Ciuf, membra a
clubului Supereva
Pozele apartin autoarei.


 Forum unde comentam cu
placere


 Super
Calatorii

S-ar putea să-ți mai placă și Mai multe de la același autor

Lasă un răspuns

Adresa dvs. de e-mail nu va fi publică.