Otita la copil

Ce aflam despre otita:
Otita medie
Cum recunoastem o otitã
medie?
Tratamentul otitei medii 
Otita externã 
Cum
recunoastem otita externã?
Tratamentul otitei externe


Otita medie


Otita medie afecteaza cel mai adesea urechea medie. Statistic s-a demonstrat
cã unul din sase copii cu vârsta de pânã la un an face cel putin un episod de
otitã medie, dupã aceastã vârstã, frecventa bolii scãzând mult.


E important de stiut cã, de cele mai multe ori, otita medie este o
complicatie a rinitei si rinofaringitei acute, boala apãrând de obicei la câteva
zile de la debutul unei infectii acute a cãilor respiratoare. Infectarea urechii
se realizeazã, în acest caz, prin trompa lui Eustachio – care asigurã
comunicarea dintre urechea medie si nazofaringe.


La sugar si copilul mic, trompa lui Eustachio are anumite particularitãti:
este mai scurtã si mai orizontalã, este mai largã, ceea ce explicã usurinta cu
care microbii prezenti în nazofaringe pot ajunge în urechea medie, infectând-o.
Plânsul sau suflarea incorectã a nasului favorizeazã împingerea secretiilor în
trompa auditivã, antrenând obstructia acesteia si accentuarea infectiei.


Pe lângã aceastã constitutie anatomicã normalã la vârste mici, alti factori
care favorizeazã aparitia bolii sunt: prezenta vegetatiilor adenoide (asa-zisii
“polipi”), distrofia, imunodeficientele, malformatiile (“gura de lup”), alergia,
sinuzita, precum si unii factori de mediu, cum ar fi: conditiile socio-economice
precare, îngrijirea copilului în colectivitãti (cresã, grãdinitã), familiile
numeroase în care mai existã un copil cu otitã medie, fumatul pasiv de cãtre
copil, alimentarea copilului culcat pe spate si sezoanele reci.


În practica medicalã, s-a observat cã existã si o predispozitie legatã de
sex, otita medie întâlnindu-se mai des la bãieti, decât la fetite.


Cum recunoastem otita
 medie?


Semnele de boala difera în functie de vârsta copilului.
Astfel,
la sugari, simptomatologia este nespecificã, micutii neputând
spune cã îi dor urechile sau cã nu mai aud bine. Ei devin, în schimb, agitati,
tipã si plâng aparent fãrã motiv, dorm mai prost, refuzã alimentatia, au scaune
diareice si fac febrã.


Diagnosticarea fiind dificilã, este important ca, în toate cazurile în care
un sugar sau un copil mic prezintã febrã din cauze necunoscute, sã-i fie
consultatã si urechea medie. Prin urmare, un examen ORL se impune cu necesitate.


Uneori, copilasul sugereazã cã-l deranjeazã urechile, arãtând spre ele sau
trãgându-se de acestea si frecându-si capul de pernã. De asemenea, în timpul
suptului, simptomele se pot accentua, creându-i micutului un disconfort si mai
mare. La copilul mai mare, în schimb, diagnosticarea este relativ simplã. El se
plânge de durere la nivelul urechii, spune cã nu mai aude atât de bine si face
febrã. Mai rar, pot sã aparã ameteli, zgomote, pocnituri în urechi si o stare
generalã alteratã.


Dacã tratamentul nu este început la timp, evolutia bolii este spre supuratie.
Apar secretii purulente la nivelul urechii, cu scãderea febrei, a durerii si
ameliorarea stãrii generale. Acestea nu sunt motive de amânare a prezentãrii la
medic, pentru cã, netratatã corespunzãtor, otita medie se poate croniciza si
poate avea complicatii serioase (determinã hipoacuzie si chiar surditate, pânã
la meningite, abcese cerebrale, septicemii).


Tratamentul otitei medii


Antibioticul si durata tratamentului vor fi stabilite de cãtre medic, în
functie de microbul incriminat. Se poate administra medicatie pentru scãderea
febrei, calmante pentru durere (paracetamolul în doze uzuale fiind cel mai
indicat), picãturi în nas pentru a desfunda trompa lui Eustachio si a elimina
secretiile acumulate în urechea medie.


Pentru calmarea durerii, este indicatã si cãldura localã (de exemplu,
asezarea pe urechea afectatã a unui scutec usor încãlzit cu fierul de cãlcat).
De asemenea copilul va trebui sã bea mai multe lichide, nu se va fuma în preajma
lui si i se va asigura o atmosferã umedã (prin asezarea unui vas cu apã caldã în
camerã).


Otita externa


Otita externã este reprezentatã de inflamatia conductului auditiv extern. E
bine de stiut cã aceastã afectiune apare mai ales în conditii de umiditate
crescutã, fiind foarte des întâlnitã la copiii care practicã înotul sau la
copiii ce stau mult cu capul sub apã, în baie.


Alte conditii favorizante ale infectiei sunt traumatismele locale survenite
în timpul curãtãrii urechii cu betisoare sau cu degetul, în cazul intrãrii unui
corp strãin in conductul auditiv extern sau dupã diferite dermatite (de contact,
atopicã etc). Cerumenul are un efect protector împotriva infectiei bacteriene,
astfel cã un conduct auditiv prea uscat, cu cerumen în cantitate insuficientã,
va fi predispus la infectie.


Cum recunoastem otita externa?


Cel mai important simptom al acestei boli este durerea la nivelul urechii,
care se accentueazã când pavilionul urechii este tractionat sau atunci când se
apasã pe suprafata din fata conductului auditiv extern, zonã care este foarte
sensibilã.


În cazul copilului mic, aceastã manevrã determinã retragerea capului si
episoade de plâns, semne foarte importante.


Copilul mai mare se poate plânge, pe lângã dureri, de senzatia de înfundare a
urechii, de mâncãrime (mai ales în otita cronicã) sau de senzatia de corp strãin
în ureche si de scãdere a auzului (aceasta mai ales datoritã edemului si
secretiilor acumulate, care îngusteazã conductul auditiv extern). De obicei,
timpanul nu este afectat.


Tratamentul otitei externe


Spre deosebire de tratamentul folosit pentru otita medie, în cazul otitei
externe este suficient un tratament local. Înainte de începerea acestui
tratament, urechea (conductul auditiv extern) va trebui curãtatã cu ajutorul
unor betisoare cu vatã îmbibate în apã cãldutã si abia apoi se va picura solutia
indicatã de medic.


În primele douã zile, aceasta poate fi administratã mai frecvent, apoi doar
câte 3-4 picãturi de trei ori pe zi, pânã la vindecare. E foarte important ca
pãrintii sã stie cum sã punã în mod corect picãturile în urechea copilului.
Astfel, micutul va fi culcat pe partea opusã urechii afectate iar pavilionul
urechii va fi usor tractionat în sus si spre înapoi. Dupã introducerea
picãturilor, copilul va mai fi tinut culcat aproximativ cinci minute.


În primele zile de tratament, se poate lãsa, în conductul auditiv extern, un
tampon de vatã îmbibat în solutia respectivã. Tot în primele zile, se pot
administra calmante împotriva durerii. În perioada aceasta, pânã la vindecare,
se va evita contactul urechii afectate cu apa, ea trebuind curãtatã dupã cum s-a
descris anterior. Aplicarea de comprese calde pe zona urechii este de asemenea
utilã, ameliorând durerea mai ales în primele zile de boalã.


La copiii care înoatã frecvent, se poate face profilaxie cu instilare de
picãturi (alcool diluat sau acid acetic 2%) în conductul auditiv extern, imediat
dupã iesirea din apã. Tratamentul cu antibiotice, injectabil sau pe cale oralã,
este necesar doar dacã apare febra sau inflamarea ganglionilor din zona urechii.


Sfatul Desprecopii.com


Chiar dacã se numãrã printre cele mai frecvente si banale boli ale
copilãriei, din cauza complicatiilor pe care le pot da, otitele trebuie
prevenite si tratate cu cea mai mare seriozitate.


Dacã existã secretii purulente la nivelul urechii, înseamnã cã s-a produs
perforatia timpanului, caz în care nu se vor mai pune nici un fel de picãturi în
conductul auditiv extern. Acest lucru nu trebuie sã vã sperie prea tare,
deoarece perforatia timpanului nu va afecta auzul copilului si se va vindeca
foarte repede dupã tratarea otitei, în marea majoritate a cazurilor.


De retinut cã si dupã încetarea tratamentului este bine de fãcut un control
ORL, pentru a putea fi prevenite cronicizarea si recidivele.


autori: Maria Bodea, 
medic pediatru si Cristian Popescu, medic general in exclusivitate pentru
Desprecopii.com
Desprecopii.com (c) Toate drepturile rezervate,
2006



Despre copiii de aceasta varsta mai cititi:


  • Importanta
    familiei in procesul de invatare

  • Razboiul
    impotriva viermilor si parazitilor

  • Prima oara
    la olita prima oara la WC

  • Lipsa
    calciului – o boala a copilariei cu consecinte la
    maturitate

  • Alegerea
    unui animal de casa

  • Refuzul
    mancarii

  • Trecerea
    de la biberon la cana

  • Ce stim
    despre antibitiotice?

  • Muscaturile de paianjen si scorpion
  • Ce sã faci
    cånd micutul tãu e un „lenes”

  • Enurezisul
    sau cand copilul „face pipi pe el”

  • Respiratia
    urit mirositoare la copii

  • Pastrati
    legatura cu bunicii!

  • Sa
    intelegem depresiile copilariei

  • 5 calitati
    pe care sa i le cultivi copilului tau

  • A negocia
    cu copiii

  • Cand
    copilul nu are încredere în el…

  • Mersul la
    gradinita reduce riscul de cancer la copii
  • S-ar putea să-ți mai placă și Mai multe de la același autor

    Lasă un răspuns

    Adresa dvs. de e-mail nu va fi publică.