Radu Serban: Sunt un frizer talentat si nu mi-e
rusine sa recunosc asta!
Când l-am cunoscut pe Radu Serban, abia deschisese un mic salon la Piata
Palatului. Era o vara torida, aveam parul lung si simteam nevoia sa mi-l
îndeparteze cineva definitiv de pe ceafa. Un panou proptit de o coloana chiar în
pasajul care oferea putina umbra, mi-a atras atentia. Tuns: 40.000 de lei.
Era vara anului 2001. Am urcat scarile pâna la salon cu inima cât un purice.
Ca orice femeie tin mult la parul meu, ma încapatânez sa îl las sa creasca si de
fiecare data când ma tund, simt fiecare centimetru care aterizeaza pe podea…
Salonul mi-a placut, era pustiu, eram singura clienta. M-au invitat sa iau loc,
mi-au oferit o cafea (ceva nemaivazut în România acelor ani) si l-au chemat pe
Radu.
 | Era prima oara în viata mea când îmi lasam podoaba capilara pe mâna Spalatul pe cap era completat de masaj si masca speciala pentru par, < in imagine: Vrajitorul Radu |
Cu înca putin ruj si putin fard deasupra pleoapei, persoana din oglinda era
cu totul altcineva decât cea care intrase, toropita de caldura, pe usa
salonului.
M-am reîntors la Radu ori de câte ori am avut nevoie sau pur si simplu chef
sa mai beau o cafea cât ma tundea si ma coafa stilistul meu preferat. Apoi vara
trecuta Radu a disparut de la Salonul la care veneam întotdeauna pe neanuntate,
convinsa fiind ca pentru mine se va face loc. Un sondaj de opinie ad-hoc, l-a
numit pe Radu printre cei mai buni stilisti din Bucuresti si m-am bucurat ca si
alte prietene din comunitatea desprecopii s-au lasat cu încredere pe mâna
“frizerului” cum îsi spune în gluma chiar el. Era înca un lucru pe care îl avem
în comun.
Saptamâna trecuta, dupa o experienta deloc placuta la un salon de cartier, am
pus mâna pe telefon si i-am dat de urma. Si pentru ca îmi place sa
împartasesc o bucurie, l-am convins pe Radu sa-mi acorde un interviu pentru
Supereva.
Mai tii minte ca prima oara m-ai tuns cu 40.000
de lei?
– Când am început sa manageriez salonul de la Sala palatului încercam sa
atrag clienti si singura sursa atunci mi s-a parut ca ar fi pensionarii care
umbla de colo-colo si cauta servicii si calitate. Sunt singurii care au timp sa
faca treaba asta, nu era asa la moda cu internetul, sa gasesti servicii sa
schimbi o idee pe un site. Mai faceam niste fluturasi pe care îi împarteam în
tramvai, foarte optimist zâmbeam, poftiti, cautati-ne, încercam sa mai atragem
si alti clienti. Asa a aparut pachetul asta, cu un tuns si un coafat 40.000 de
lei pentru pensionari.
Acei primi clienti au ramas si acum, cu acelasi pret, pentru ca acei oameni
au adus clientela, au spus peste tot ca ei se tund la salonul X cu 40.000… E
adevarat ca pentru clientii care nu erau pensionari, tunsul costa 180.000 dar
oricum e o suma modica. E adevarat ca între timp am învatat si eu sa tund,
atunci învatam pe clienti nu era meseria mea, eu eram managerul salonului dar am
vazut ca pot sa fac chestia asta si mi-a prins bine. Acum îmi place si fac bine
de tot chestia asta.
Cât de pretentioase sunt clientele
tale?
Target-ul meu este peste medie. Sunt foarte pretentioase pentru ca au grad de
comparatie. Sunt informate, citesc, cauta… Asta ma ajuta. Daca toate clientele
mele ar zice: fa-mi ce vrei tu si la sfârsit nu mi-ar spune: nu îmi place sau
îmi place ce ai facut, pentru mine nu ar fi bine deloc. Asta ma face sa învat
tot timpul, sa ma pregatesc tot timpul, sa vin în fata lor cu altceva, de
fiecare data.
Sunt multe lucruri de pus la punct dar asta pleaca numai de la profesionisti.
Apare plafonarea: te obisnuiesti cu o imagine a ta si traiesti cu ideea ca doar
asa îti sta bine. Trebuie sa convingi clientul ca poate sa schimbe ceva.
Uitati-va pe strada: toate femeile îsi vopsesc parul în doar doua culori: maro,
blond, suvite. Este o piata uniforma. În machiaj e mai simplu, frumusetea
naturala a româncelor ajuta foarte mult. Dar la par, e o mare problema
uniformitatea asta: toata lumea aplica aceleasi tehnici: suvite, maro, blond,
cam atât. Mai trebuie schimbat ceva aici, exista o multime de culori care pot fi
aplicate dar asta vine de la stilist, de la cel care se ocupa de coafura unei
doamne si sa o convinga încet-încet ca poate încerca si lucruri noi.
Am vazut stilisti care recomanda extremele: daca o clienta a avut parul negru
si lung toata viata, îi propune o tunsoare scurta si o vopsea rosie. Nu sunt de
acord cu chestia asta. Trebuie sa stai de vorba cu ea, sa vezi daca e genul care
s-ar aventura la asa ceva, daca are o slujba care sa îi permita o astfel de
înfatisare, sa arate ca Pink de exemplu… Totul pleaca de la profesionisti. De
vreo doi ani de zile încep si ai nostri sa se perfectioneze. Pâna acum era o
piata foarte mica, erau doar câtiva stilisti, îi numarai pe degete. Acum, de
vreo doi ani, românii învata. Cei care au ajuns sus, au predat mai departe
secretul profesional.
Nemultumirea clientelor…
Ajut foarte multi copii sa devina profesionisti. Ei ajung în timp, intr-un an
doi sa fie chiar mai buni pentru mine, pe o anumita tehnica. Tunsul necesita
experienta dar tehnicile de tuns sunt aceleasi. N-am inventat noi foarfeca si
nici briciul. E adevarat ca în timp devii expert în geometrie si poti sa tunzi
mai bine decât un coleg mai tânar. Dar aplicarea unei singure nuante de vopsea
poate sa o faca oricine. O fac femeile acasa între ele, cu vecina, cu nepoata…
Nu e nevoie de mare experienta în a aplica o vopsea decât daca faci o
creatie: schimbi nu stiu câte culori pe par si atunci doar stilistul vede exact
cum sa faca acest lucru: nu poate nimeni sa simta culoarea asa cum o simti tu.
Dar daca e vorba de spalat pe cap sau de uscat cu foen-ul, e simplu… Asa se
întâmpla si la mine la salon: eu tund, eu aplic vopselele când am ceva mai
complicat în minte, dar nu mai stau sa coafez decât daca fac o super-coafura, o
creatie. Sa întinda parul e în stare oricine.
Cât de des te vezi cu
clientele?
În general vin la o luna, o luna si jumatate – sa-si întretina culoarea
parului. Sunt destule cliente care vin saptamânal, mai ales daca au evenimente
la care trebuie sa participe, tot timpul sunt vazute, tot timpul trebuie sa fie
puse la punct.
Ce face salonul tau sa fie atât de
special?
Exista clienti pentru toata lumea. Ei aleg, noi doar ne straduim sa ne facem
serviciul foarte bine… Nu poti sa multumesti pe toata lumea, dar majoritatea
sunt multumiti. Îmi place sa stau de vorba cu clientele mele, sa aflu cât mai
multe despre ele, le ofer o cafea sau un ceai si nu ma grabesc niciodata. Pentru
ca doar asa, stabilind o minima relatie, poti hotarî ce fel de tunsoare i se
potriveste, ce culoare o prinde. Clientele se simt bine daca le tratezi cu
consideratie si le oferi toata atentia ta. Si când în jurul tau roiesc trei
patru oameni: unul îti întinde parul, unul îti aduce o cafea, unul îti usuca o
suvita, si la sfârsit toti te complimenteaza, pleci de la salon zâmbind si când
te întorci mai vii si cu o prietena.
Le tratezi ca pe vedete?
Pentru mine nu exista femei obisnuite si vedete. Pentru mine exista femei
frumoase si atât… Daca te referi la cele platite sa arate bine, vorbim de vedete
si pseudovedete.
– Îti place sa lucrezi cu vedetele?
– Îmi
place desi e destul de dificil. Daca e sa vorbim de vedete profesioniste care
stiu ce au de facut si de ce au venit acolo, totul se întâmpla foarte rapid:
retus, machiaj. Unele dintre ele stiu exact ce vor si nu le poti pacali, trebuie
sa le explici tot timpul de ce faci asa si nu altfel. Uneori accepta sfaturile
tale, alteori protesteaza… Dar sunt si foarte multe fara experienta, pline de
frustrari, tot timpul se compara cu cineva… Acestora le trebuie un psiholog
înainte. Eu înainte sa le chem la o sedinta profesionista le-as intreba: de ce
vii acolo? Stii ce ai de facut acolo? Stii sa te porti ca o adevarata
profesionista?
Le înteleg, sunt la început… Dupa câtiva ani se schimba, sunt altele, mai
ascultatoare, au mai multa încredere în ce le spui, pentru ca in definitiv
despre asta este vorba, despre încrederea ca omul ala care tine o foarfeca
deasupra capului tau stie ce face.
Forum unde comentam cu
placere
Frumusete si moda