O caut pe Paula!

Dimineata se cracana imposibil de fierbinte spre pranz. Miros de praf si
tenesi chinezesti „chimici”. Ca intr-un targ de vechituri. Toale vechi cu
staiful coclit linga turcisme lucioase. Si oribilul nene care urla din toti
rarunchii lui bronzati „Billigeeeeeeeeeeeeer!Billigeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeer!
Billigeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeer!” In cascade de cate trei. Asta e un fel de
„ieftineala”. Cu invitatia clara: inghesuiti-va-ti popor de emigranti.


Poporu` da incoace si-ncolo osciland intre pantofi, umbrele, saibe,
televizoare, balansoare, reviste cu „Rahanul” german, oale, servicii de cafea,
candelabre de sticla cu sforarii si bilute, bile, margele, scobitori, scoci,
dero de vase, perdele, legume, kebab, arta africana. Cautam un DUDEN – d-ala de
avansati catre maestru shaolin- (nu, nu pt mine nu va impacientati!).


Mi-a alunecat, cunoscator, ochiul in doua valize de „piele de crocodil”
reformat, as putea spune la cum il dadea de gol palsticul de pe margini. Pline
cu carti. 25 centi je. Fiecare. Noa c-ar fi culmea sa dau de dudene la un sfert
de euro. Ala pentru mine-categoria ameoba catre incepatori- l-am gasit cu 2
euro…deci as putea sa ma astept la oaresce „reduceri”  proportionale cu
efortul intelectual depus in deschiderea si rasfoirea cartii pricinoase.


Am tresarit si am scos 50 de centi: pretioase in geamantan zaceau doua voulme
din „bpt” (biblioteca pentru toti). Ionel Teodoreanu facuse insolatie intr-un
targ de vechituri iar „Medelenii” incepusera sa sufere de seceta. Consortu zice
insensibil „da` ai acasa asta”. Inima de fizician. „Aia” hotarat nu putea ramane
acolo. Am s-o donez cui o vrea sa aibe in biblioteca ideea de gutuie. Am deschis
cartea cu drag si am vazut ca era pentru Paula -lucru atestat pe coperta cartii
cu litere rotunde si hotarate.


„17 februarie 1968
Daruita de nenea in ziua lui de nunta

Bucuresti
Paula”


M-am gandit, draga Paula, ca dar din dar se face rai si ca cineva s-ar bucura
foarte sa aibe „La Medeleni”. Sa-i miroase a dulceata si-a copilarie si sa aibe
parte, in plina Germanie, numai de doi herr: Herr Direktor si Herr Kulek – si,
culmea, simpatici amandoi. Am rererecitit cartea de drag. Cartea din targ. Da, o
s-o daruiesc cuiva.


Am ajuns aproape de finalul celui de-al doilea volum si ca un semn
se carte invechit atarna intre pagini o scrisoare tremurata.




„Paula mam gindit sati scriu citeva rinduri Vad ca mereu zici ca nu iti
scriu si mam gindit sati sciu ca acu Duminica e ziua mea de Nastire si Marti 26
Otombrie e Sfintu Dumitru si plec pe 77 de Ani Cred ca tea spus nentu cum sunt
cum ma stii si tu ma doare mijlocu si genuchi la picioare ce sa fac romatism nu
mor dar nici de el nu scap Voi ce faciti sunteti sanatosi toti Fata sa facu mari
vorbesti dai mincare multa sa se faca mai repede mare sa te ajute la treba Ce
faceti mai plecati sau veniti Acolea (????) a venit de la Ploiesti sai dau
Telefon cind o termena sa vina pe la mine sai dau 10 chile de vin sa cumpere un
bidon cum la gasi sa ia un de 20 de kile Ce sati mai spun pe aici e timp frumos
nu a cazut bruma nu a plouat e bine Vinu e bun sa limpezit e bun ai montat
masina sa cosi la ea vedeti sa nu perditi ceva de la ea la Noiembrie acu plecati
sa va ajute Dumnezeu dar eu acolo nu mai pot veni inchei si va zic multa
sanatate
va pupa tata”


Frumos sa te doara sufletul…cum scria cineva pe forum. Paula sa stii ca iti
pastrez cartile si mai ales scrisoarea.
Si ma napadeste dorul de-acasa, de ai
mei. Si ma doare sufletul…


________________________________
„Un oftat greu curma
tacerea.
-Te doare, mos Gheorghe?
-…
Ochii mosneagului, indreptati
spre ferestrele luminoase, se umplura de lacrimi.”
(Ionel Teodoreanu, „La
Medeleni”)
_________________________________


Intr-o lume ideala tata e acasa, vinul e bun si limpede, nu a plouat si n-a
dat bruma…


 

S-ar putea să-ți mai placă și Mai multe de la același autor

Lasă un răspuns

Adresa dvs. de e-mail nu va fi publică.