Mai purtam verigheta?

Acum 6 ani m-a rugat un prieten sa-i fiu naş de cununie fiicei sale. Am
acceptat cu bucuria şi cu reţinerile inerente. Pentru că la masa de nuntă
trebuia să ţin un toast, am inventat o poveste:


“Doi copii se iubeau atat de mult incat incaperea in care intrau se lumina si
cine le calca pe urme se imbolnavea de dor. Intr-o zi s-au decis sa intrebe pe
diferiti intelepti despre iubire, cum sa iubeasca, cat si in ce mod, sa afle cat
de mult se poate despre acest minunat sentiment. Intreband si tot intreband au
ajuns la un pustnic. Pustnicul le-a spus ca nimeni in lume nu-i poate invata ce
vor ei si ca trebuie sa descopere singuri dar le poate da o carte din care sa
citeasca zicandu-le: cand cititi din aceasta carte aveti grija sa urmariti
randurile cu aceste degetare de aur. Cand o terminati veniti si am sa va dau
alta. Anii au trecut, au citit carti dupa carti, au crescut, au avut la randul
lor copii si la un moment dat degerele s-au tocit. Carti le-a dat pustnicul dar
de alte degetare nu a pomenit nimic. Au mers din nou la el spunandu-i : am venit
dupa alta carte si inca doua degetare ca astea s-au tocit. Pustnicul le-a
raspuns: carti nu mai am si nici degetare.
-Si noi ce facem?
– Voi nu mai
aveti nevoie de carti si nici de degetare. Acum stiti despre iubire tot ce se
poate sti si nimeni altcineva nu stie mai mult decat voi. Nici eu. Nu puteam
citi de unul singur.
– De ce?
– Pentru ca in dragoste e nevoie de doi, ce
nu intelege unul trebuie sa inteleaga celallt caci numai asa vor putea urca pe
culmile dragostei. Acum indesati in degete cercurile care v-au ramas si asa
lumea va sti de iubirea voastra si de faptul ca au ceva de invatat din ea si de
la voi.”


Anul acesta am cununat încă o pereche şi le-am spus aceeaşi poveste. Dacă v-a
plăcut spuneţi-o şi voi mai departe!
(Gabriel Paduraru)


Pornim de la o poveste scrisa de un barbat si ne intoarcem la parerile
femeilor. Mai purtam verigheta? Ii mai cunoastem semnificatiile? E doar o
bijuterie? Simbolizeaza fidelitatea? Este adevarat ca provoaca impotenta? Iata
ce crede SuperEva:


Cercul, simbolizand infinitul, vrea sa sugereze ca dragostea si atractia
dintre cei doi are o finalilate, ba mai mult, odata impreuna, iubirea lor nu se
va termina niciodata” incerca un posibil raspuns scriitorul englez Charles
Swinburne. Momentul in care proaspatul sot ii pune sotiei inelul pe deget este
nu numai o clipa solemna, ci, pentru unii, si un moment incarcat de semnificatii
superstitioase.


Daca verigheta se impiedica in prima articulatie a degetului inseamna ca
femeia va fi stapana casei. Numai daca inelul se trage usor pana la baza
degetului, barbatul va fi adevaratul stapan al casei. Acesta este motivul pentru
care unele mirese indoaie intentionat degetul.Verighetele pot fi simple sau cu
model, gravate sau nu. Daca la romani pe verighete se gravau proverbe,
declaratii de dragoste sau chiar amenintari, astazi pe inelele tinerilor mai
apar doar monogramele lor si data casatoriei. (Mona)


****
Eu port verigheta. Si sotul meu o poarta. Mereu. Este un simbol al
casniciei noastre care se doreste a fi pentru totdeauna. Simbolistica
cercului… Si de ce pe degetul stang? Pentru ca se credea (sau chiar asa o fi)
ca exista o vena care vine de la inima pana la degetul stang. De aici
legatura… Mie  mi-e draga verigheta. Am purtat-o chiar si in facultate ,
desi studentele casatorite erau luate peste picior de unii profi. Pe mine nu m-a
luat niciunul peste picior, dar am vazut cazuri. (Nicoleta)


****
Pentru unii verigheta nu e un handicap ci o garantie: garantie ca nu
iei boli venerice
garantie ca nu trebuie sa cheltui bani prea multi cu ea/el
pe cadouri ca nu are cum sa le justifice acasa. (Oana)


****
Nu este o dovada de fidelitate; poti foarte bine sa inseli sau sa fii
inselat cu verigheta pe deget si cu certificatul de casatorie in fata
ochilor!  Noi o purtam, si sotul si eu. Nu am dat-o niciodata jos de pe
deget din biserica de cand mi-a fost pusa. Bijuteriile le scot, le schimb, dar
verigheta o port in permanenta. Nu o consider o bijuterie, nici nu este, ci un
simbol al casniciei noastre. Sunt si superstitioasa…ma gandesc ca daca nu era
importanta nu mi-o punea preotul pe deget in timpul slujbei de cununie… dar
fiecare face cum simte. (Ioana)


****


Eu am purtat-o de cand ne-am casatorit, pana….la vreo 6 luni dupa ce am
divortat. Nu ma intrebati de ce ca nu stiu sa va raspund. Si m-am despartit cu
greu de ea, mai mult de gura celor din jur. Pe el nu-l mai aveam in suflet, dar
verigheta o purtam in continuare cu placere. Cred ca era de fapt, in mintea mea,
nu simbolul casatoriei noastre, ci simbolul familiei pe care credeam ca o am si
pe care o iubeam atat de mult. Si ca sa fiu sigura ca nu mi-o pun la loc intr-o
buna zi, am schimbat-o cu un inel la un magazin de bijuterii.
(Iulia)


****


Cred ca o voi purta mereu…Ma impresioneaza foarte tare persoanele care
poarta verigheta chiar si dupa ce partenerul/a nu mai este. Tatal unui amic inca
poarta verigheta desi sotia i-a murit de aproape 3 ani si il respect profund
pentru asta. (Leta)


****


Eu port verigheta si nu as putea sta fara ea. Nu este o dovada de fidelitate
si nici nu aduce fericirea dar este simbolul uniunii intru Hristos, sunt
sfintite si orice lucru sfintit nu poate aduce decat bine. Fara ea nu ma simt
bine, asa cum nu ma simt bine daca nu port un timp cerceii pe care i-am primit
la botez. Nu stiu de ce, dar asta simt. Plus ca imi place cum imi sta cu ea si
ma dau si eu mai matura ca fata nu ma ajuta deloc – par de cel mult 18 de ani
cand de fapt am 27. Nici eu, nici sotul meu nu vrem sa renuntam la ele chiar
daca el s-a ingrasat destul de mult de la nunta, dar noroc ca atunci nu a fost
fixa. Purtati verigeta cat de des puteti – poate chiar apara casnicia voastra
fara sa va dati seama!


****


Sigur ca port verigheta. Chiar si cind am divortat, mi-am cumparat alta, dar
tot am purtat. Este liniste garantata, barbatii cind se uita la o femeie arunca
un ochi intr-o doara si pe inelar, sa stie daca au de-a face cu o persoana
libera sau nu. (Anca)


****


Cand verigheta a fost inventata n-a avut nimic de-a face cu uniunea sfanta
intre cei doi, cu dragostea intre ei. Am avut un curs foarte interesant in
facultate, Istoria Culturii si Mentalitatilor, la care am aflat ca demult,
atunci cand sotii nu se luau din dragoste ci din aranjamenul parintilor ,
verigheta nu era decat un semn al proprietatii barbatului asupra femeii, si doar
ea purta asa ceva. Obiceiul era doar al oamenilor de rand, nu al aristocratilor.
Era purtata de catre femeie pe mana stanga pentru ca pe cealalta mana ar fi
incurcat-o cand muncea. (Ramona)


****


Mi-am dorit foarte mult sa am o familie, sa am copii, sa fiu mireasa si sa
port verigheta -zi si noapte. Avem niste verighete frumoase, le purtam cu mare
drag si le dam jos numai la mare, cand intram in apa. In plus, arata foarte bine
pe deget, nu ma incomodeaza, nu ma strange (nici cand am fost insarcinata nu am
dat-o jos si nici cand m-am dus la maternitate sa nasc). (Cristina)


****


Nu, noi nu le purtam. Din motive ca a mea e cam mica, trebuie s-o largesc, a
lui e cam mare si-i scapa de pe deget, plus ca din ziua cand i-a pus-o preotul
pe deget a comentat zilnic ca-l strange (ideea de verigheta), ca el nu-i
obisnuit sa poarte inele si asa mai departe. Nu am facut din asta o problema
daca vrea sa o poarte bine, daca nu tot bine. Si eu la fel, inca nu mi-am facut
timp sa trec pe la bijutier si cred ca nu va fi curand, nu consider asta o
prioritate. Importante sunt alte lucruri intr-un cuplu, decat un inel sau un act
oficial de casatorie. (Carmen)


****


Noi purtam verighetele, amandoi. Si nu le scoatem niciunul, niciodata, desi a
mea s-a rupt(a plesnit pur si simplu) si a sotului s-a strambat un pic (a
agatat-o in clanta usii). Ne-am gandit si noi sa le schimbam, iar pe cele
„batrane” sa le asezam la odihna in cutiuta cu bijuuri.Sfintirea celor noi la
preot mi se pare cel mai potrivit lucru, caci eu nu vad verighetele ca simple
bijuterii. (Danna)


****


Nu, nu o purtam, le-am luat doar ca asa trebuia, ca ne-au fost cerute la
biserica…nu au o f mare importanta pentru noi, sunt alte lucruri mult mai
importante care ne leaga…desi uneori verigeta e buna si ea la ceva … la
numarul admiratorilor. (Claudia)


****


Eu port verigheta in fiecare clipa, desi nici noi nu ne-am casatorit
religios. Pentru mine, verigheta e o parte din el, le-am ales impreuna, le-am
inscriptionat impreuna, ma joc cu ea tot timpul si sunt foarte mandra cand este
observata, chiar daca este simpla si nesofisticata. El, pe de alta parte m-a
„avertizat” inainte de casatorie ca e alergic la metale. Cu toate acestea, o
poarta foarte foarte des. Nu o poate purta cand mergem la plaja sau la piscina,
sub dus sau ori decate ori intra in contact cu apa, asta provocandu-i o iritatie
de toata frumusetea. Sunt foarte mandra de faptul ca o poarta desi e alergic
(stie ca sunt cam geloasa dar asta m-a linistit intru totul).
(Alex)


****


In urma unui gest „de protest mut” am amanetat verigheta. De fapt a fost asa:
cind ne-am casatorit el, barbatul vietii mele, a refuzat sa participe cu vreun
ban la organizarea nuntii. In consecinta parintii mei au cumparat absolut tot si
bineinteles verighetele. Cum nici ei nu prea stateau bine cu banii, au ales
niste inele cam firave si prost lucrate ( nici nu prea era ce sa alegi pe vremea
aia, dintre toate turcismele).In timp, a mea s-a turtit si am agatzat-o de mai
multe ori, imi era cam larga. L-am rugat sa ne refacem verighetele, o data ce
acum aveam bani pentru ceva de soi. M-a refuzat categoric! Asa ca am amanetat-o.
Sotul meu nu a observat 2 ani ca nu o mai am!!! Asta m-a lamurit ca de fapt, nu
am nevoie de ea. Am deja 7 ani de cind nu port „simbolul” pe deget. Cu toate
astea, abia acum totul este ok, casnicia e minunata…Si cum, sotul meu a
devenit mai intelept cu trecerea timpului, m-am trezit ca imi propune sa ne
reinoim juramintele ( cum s-ar spune) si sa ne cumparam cele mai deosebite
verighete si sa mergem la un preot sa organizam o ceremonie restrinsa de
sfintirea acestora… Eu ce sa zic? Am acceptat… mi s-a parut foarte
romantic…
Asa ca, acum caut niste verighete speciale.
(Daniela)


****


Acum avem alte verighete. Cele pe care ni le-a pus popa la cununie ne-au
ramas mici.Ne-am ingrasat amandoi si am tinut verigheta pana ne-a facut sant pe
deget.Intr-o zi al meu sot nu a mai suportat si a taiat-o cu un patent.
Binenteles ,cand am vazut ce a facut m-am pus pe plans
Dupa cateva zile am
fost si ne-am cumparat altele,am fost cu ele chiar la preotul care ne-a cununat
si ni le-a citit. (Cristina)


****


Citind cate verighete s-au pierdut in mare, ma gandeam ca daca s-ar scufunda
cineva sa le caute,  s-ar imbogati… (Diana)

S-ar putea să-ți mai placă și Mai multe de la același autor

Lasă un răspuns

Adresa dvs. de e-mail nu va fi publică.