Afinul si miracolul culorii intense

Afinul sau Vaccinium myrtillus este un semiarbust care creste in
zonele de munte. Frunzele sint mici, cu margini crestate, iar florile,
singuratice, au culoare roz, cu petale unite, ca un clopotel. Fructele, niste
bobite negre-albastrui, brumate, ajung la maturitate in luna august, continind
un suc negru-violaceu, dulce-acrisor, care pateaza.


Cind si cum se recolteaza:


De la afin, in scopuri terapeutice se folosesc doar frunzele si fructele,
recoltate separat, in luna august. Frunzele se usuca impreuna cu ramurile, in
snopi mici, in loc aerisit, lipsit de umezeala, apoi se separa de ramuri
pastrindu-se in pungi de hirtie sau in saculete de pinza. Fructele se separa de
frunze, dupa cules, prin scufundarea lor intr-un vas cu apa, apoi se zvinta la
soare si se pun la uscat pe policioare bine aerisite, uscate, fara praf.


Mladitele de afin trateaza bolile de ochi si diverse afectiuni digestive. Iar
frunzele si fructele contin o substanta asemanatoare cu insulina.


Din mladitele recoltate la inceputul primaverii si puse proaspete la macerare
in solutie hidro-glicero-alcoolica se obtine un extract numit gemoderivat. .


Afinele scad glicemia 


Datorita mirtilinei, care este considerata insulina vegetala, atat frunzele,
cat si fructele de afin au efecte hipoglicemiante. Din frunze se poate face o
infuzie indulcita cu miere sau zaharina, din care se beau zilnic 1-1,5 l. Este
buna in caz de cistita, diabet zaharat si ca protector vascular capilar. De
asemenea, decoctul din frunze ajuta, prin gargara, in afectiuni buco-faringiene.
In vindecarea arsurilor se aplica pe locul bolnav comprese cu frunze.


Afinele – pline de vitamine


Fructele sunt bogate in vitaminele A si C. Sunt utilizate in diaree,
enterocolite, oxiuraza, diabet zaharat, infectii urinare. Se consuma proaspete
sau se prepara. O lingurita si jumatate de fructe zdrobite se pun in 500 ml de
apa si se fierb aproximativ 30 de minute. Se bea in trei reprize, in decursul
unei zile.


Pastrare


Fructele de afine se pot macera si la rece: o lingurita si jumatate de fructe
zdrobite se lasa in 400 ml de apa rece, la temperatura camerei, timp de opt ore.
Toata cantitatea de macerat se bea in timpul unei zile, in trei reprize.


Pe larg despre afin si miracolul
sau


Afinele au efecte protectoare în ulcerul gastric indus de stres, medicamente,
alcool si chiar fata de ulcerul cronic indus de acidul acetic, stimulînd
apararea locala a mucoasei stomacului.


Mod de utilizare: Infuzie din frunze (1 lingura planta la o cana cu apa), din
care se beau cîte 2-3 cani/zi sau decoct concentrat din fructe uscate (3 linguri
de afine la 0,5 l de apa), care se consuma nefiltrat, împreuna cu fructele, de
2-3 ori/zi.


De asemenea, decoctul din frunze ajuta prin gargarisme în afectiuni
buco-faringiene. Afinele, consumate ca atare sau sub forma de suc, vindeca
stomatitele. Fructele proaspete, pot fi consumate în orice cantitate, atît cît
permite organismu
Ceaiurile din frunze (2 lingurite de frunze se oparesc in
500 ml de uncrop, din care cantitate se bea de trei ori pe zi) in cazurile de
diaree, infectii urinare, uremie. Diabeticii vor bea cite 1-2 ceaiuri pe zi
(scade zaharul din singe) adaugind la frunzele de afin parti egale de pastai de
fasole si frunze de dud.


Din fructe uscate se prepara ceaiul antidiareic si antidezinterie cronica:
1-2 lingurite de fruncte se fierb timp de 25-30 de minute in 100 ml de apa, se
filtreaza si se completeaza cu apa fiarta pina la implinirea cantitatii
initiale. Se beau zilnic pina la 300 ml de astfel de ceai. Pentru obtinerea unui
efect mai bun si mai puternic la cantitatea de fructe se mai poate adauga
inainte de fierbere 1 g flori de musetel (romanita), 0,5 g frunze de menta si
chiar 0,5 g de coaja de stejar.


Pe langa infectiile urinare si uremie, ceaiurile din frunze si fructe de afin
ajuta la guta si reumatism.


Afinul este un bacteriostatic, pentru care proprietati se recomanda in
ameliorarea proceselor de fermentatie si putrefactie intestinala. In medicina
populara infuzia din fructe de afin se mai foloseste in tratarea gastritei,
aciditatii scazute a stomacului, calculilor (pietre la rinichi) si in combaterea
metabolismului (schimbul de substante) dereglat. Fiertura si sucul de afin se
mai folosesc in forma de gargara la iflamatiile mucoasei cavitatii bucale,
gingiilor, faringelui si laringelui. Terciul din fructe proaspete in forma de
comprese e bun in cazurile de arsuri, diferite exeme si boli de piele.
Sub
forma de infuzie, care se obtine un ceai extraordinar din frunze. Se beau 2-3
cani pe zi. Frunzele si fructele de afin au proprietati astringente datorita
taninului. Au activitate antibiotica, modificand favorabil flora patogena
intestinala. Actiunea hipoglicemianta a frunzelor de afin este controversata.
Frunzele intra in compozitia ceaiului dietetic.
Afinul mai este indicat in
infectia urinara, ca antiseptic minor si diuretic, in reumatism, in guta, in
colita de fermentatie sau de putrefactie.


Fructele prelucrate termic, precum cele din dulceturi, pierd cea mai mare
parte din substantele benefice. Afinele ajuta in cazul tulburarilor de
circulatie encefalica, la diaree, enterocolita de fermentatie. Au aport benefic
in cazul oxiurozei, al diabetului si maladiilor asociate acestei boli, al
infectiilor urinare, artritelor, candidozei bucale si digestive, faringitelor,
stomatitelor, aftelor, micozelor, eczemelor sau in tratarea ranilor sangerande.
Ceaiul din frunze si fructe are efect de rehidratare.Frunzele si fructele
afinului au o lunga istorie de uz medicinal. Initial se credea ca inlesnesc
nasterea, apoi s-a descoperit ca ajuta digestia si stopeaza diareea si
inflamatiile.


Pana in prezent, rezultatele cele mai bune in tratamentul pancreatitelor si
al diabetului, prin mijloace fitoterapeutice, au fost obtinute asociind
extractele selective din cele mai multe plante sau plantele ca atare,
neprelucrate prin procedee chimice. Aceste plante contin glicozite sterolice si
flavonozide. La unele specii, efectul hipoglicemiant dispare prin prin uscarea
plantei la temperaturi de peste 400C sau prin infuzare. In alte cazuri, efectele
hipoglicemiante depind de starea de maturizare a fructului.
La numerosi
pacienti tratati cu extracte de frunze de afin, s-a constatat reducerea
semnificatica a dozelor de insulina necesare zilnic.


Administrarea fructelor de afin are un efect hipoglicemic. In formele usoare
de diabet zaharat, preparatele din afin pot chiar inlocui insulina, mai ales
daca se asociaza si cu alte plante cu actiune hipoglicemianta. Totusi, trebuie
retinut ca substantele active din afin nu dau rezultate satisfacatoare in
formele medii sau severe de diabet, sau in diabetul infantil. Fructele se pot
consuma proaspete, uscate sau congelate, cate 50-100g pe zi, in cure de 2
saptamani pe luna.


Tratamentul se va face intermitent, cu pauze intre serii. Din infuzia
preparata dintr-o lingura de frunze de afin la o cana cu apa se beau 2 cani pe
zi timp de 10 zile. Extractul apos, preparat la rece prin macerarea a doua
linguri de frunze in 250 ml apa, timp de 6 ore, se bea in cantitate de 2 cani pe
zi. Pulberea din fructe uscate se ia cate jumatate de lingurita, in putina apa,
de 3 ori pe zi.
 

S-ar putea să-ți mai placă și Mai multe de la același autor

Lasă un răspuns

Adresa dvs. de e-mail nu va fi publică.