35 de ani – inceputul declinului?

Prinse in vartejul vietii, ocupate cu alinatul si ridicatul pruncilor in
picioare, ambitioase si in cariera si in casnicie, uitam deseori de o persoana
foarte importanta in viata noastra: noi insine. Descoperim apoi intr-o zi ca din
oglinda ne priveste o straina, cu ochii usor tulburi si cearcane cenusii, cu
riduri la coltul ochilor si din ce in ce mai putine pretentii de la sine. In
urma cu un an, una dintre membrele comunitatii noastre, Vilma – membra
desprecopii.com , isi punea o intrebare care ne-a pus pe multi pe ganduri: 35 de
ani este varsta la care incepe declinul?


“Unele simptome au inceput sa-mi dea de gandit si
sa-mi aduca aminte ca, cel mai probabil, sunt la mijlocul vietii. Ma refer la
metabolism, la modul in care organismul face fata anumitor perioade mai grele,
ciclice, din viata de zi cu zi. In primul rand, as vorbi despre furtuna
hormonala. Anumite organe se razvratesc si ma intreb in fiecare seara si
dimineata ce au cu mine. Desigur, nu-mi place nimic din ceea ce se intampla in a
doua parte a „lunii” (ciclul): cosuri (nu ma simt deloc adolescenta, no way!),
balonari (n-am stiut ca pot fi atat de neplacute, chiar dureroase), crampe
(desigur, ele de ce nu?), greata (si nu sunt insarcinata, jur!), chef de cearta
(asta nu ma caracterizeaza), si daca mai zic de lipsa vitalitatii, deja intram
intr-o zona gri.
Oare asa trebuie sa fie, asa se intampla tuturor femeilor
(luati termenul de 35 ca relativ, presupun ca unele norocoase vor spune ca au 40
si inca n-au experimentat asta)? Sunt in ceata, pe de o parte simt ca-mi
afecteaza viata in toate planurile, pe de alta parte, daca ma duc la doctor, n-o
sa zica ala ca-s bolnavul inchipuit?
(Vilma)



“35 – negam inceputul declinului” este unul
dintre cele mai longevive topicuri, care a pornit de la o temere si s-a
transformat in grup de suport. Iata cateva dintre cele mai interesante mesaje
postate de mamicile din comunitatea desprecopii.com
*Pana la 35 totul a fost
ok! Acum au inceput sa scartaie toate cate un pic! Cel mai tare ma deranjeaza
fapul ca am luat cateva kg., pe care nu reusesc sa le mai dau jos. Inainte de 35
nu aveam probleme cu greutatea desi mancam mai mult si mai prost decat acum. Si
nimeni nu credea ca am peste 30 (aratam f. tanara). Imi placea expresia de pe
fetele celor carora le spuneam ca am 35 de ani, acum cand spun ca am 39 nu se
mai mira nimeni! Zicea cineva ca la unele persoane fizicul imbatraneste mai
repede decat sufletul; la mine la fel, iar constientul meu nu vrea sa accepte
faptul ca am aproape 40 de ani! Si in afara de suparatoarele kg., ma mai supara
si spatele (coloana) f tare.Dar nu ma dau batuta! Fac sport si incerc diferite
diete! Ma aranjez si am grija de mine in toate felurile! Asa ca batranetea va
mai avea de asteptat! Totul e sa nu bagi in seama toate „prostiile”!

(Tlaura)


*Nu stiu daca e chiar inceputul declinului… parca
mi se pare prea devreme si prea… categoric sa spunem asa. Dar simptomele astea
le am si eu (nu asa de pronuntate), astea cu PMS: nervi, mai ales nervi si chef
de cearta. Asta ma deranjeaza cel mai tare, incerc sa ma controlez dar nu
reusesc intotdeauna. Eu tot imi propun sa fac mai mult sport si sa beau mai
putina cafea, am observat ca atunci cand nu beau cafea parca nu e asa de
accentuat. Si mult aer curat, mers cu bicicleta, mie atunci parca mi se mai
elibereaza capul de nervi si tot felul de ganduri, ma simt mai fresh.
(Tina tache)


*sunt tare nedumerita de gandurile mele gri/bleumarin si chiar negre care ma
bintuie insistent de la o vreme, eu fiind de altfel o persoana optimista. AM dat
vina pe tiroida, dar nu e cica ea la mijloc, atunci ce? Chiar asa, la 37 de ani
am devenit baba cu drobul de sare? Iar despre kile in plus, balonari, SPM, nervi
si dispozitie schimbatoare….nu mai vreau sa aud! (danat)



*Eu am 36 si nu sunt deloc de acord cu declinul. Sunt mai degraba partizanul
teoriei cum ca sufletul dicteaza varsta. Pai simptomele astea cu cosuri,
balonari si draci de nervi le am de cand ma stiu femeie. Singura problema e ca
m-am cam ingrasat dar aici nu-i de vina varsta ci stilul de viata. In schimb
sunt incantata cu nu am riduri, ca vopsitul ascunde firele albe, ca mai pot sa
trag blugi pe mine fara sa arat ciudat… Mie mi se pare ca odata cu trecerea
anilor m-am maturizat dar in sensul bun al cuvantului. Parca sunt mai linistita
sufleteste, mai implinita, judec mai drept si incerc sa-mi pastrez echilibrul
sufletesc (Danitin).


*Eu am 28 si am balonari, crampe, greata, dureri si intepaturi… Poate ca
suntem doar… vii 🙂 (Adria)


*Pana pe la 30, faceam misto de notiunea de PMS, credeam ca e
folclor:)))
Ei, de cativa ani incoace( am 38) am toate simptomele: nervi,
isterie, balonari, pofta de mancare, tot tacamu’… (Victoria)


*Am citit cu atentie toate postarile voastre si am ajuns la o concluzie
foarte clara: sunt retardata! eu am 37 de ani si nu ma confrunt cu nici una din
aceste probleme… sau poate ca da, dar nu le dau atentie! Ma balonez si eu,
normal de la unele mancaruri dar iau carbune medicinal si rezolv problema…SPM
am avut dintotdeauna deci mi se pare normal si ca sa mai scap iau picaturi
mastodynon. Nu stiu despre ce dureri de spate vorbiti? de coloana vertebrala?
mai am si eu uneori mici crize de sciatica dar le aveam si la 20 de ani. Mananc
fara sare, ma ung cu diclofenac iau ceva antiinflamatorii si gata! Hormonal stau
bine ca mi-am facut si refacut dozarile hormonale in ultimii ani de m-am
plictisit! De slabit am reusit sa slabesc in ultimele 4 luni 20 de kg si nu cu
vreun regim minune ci unul facut de mine, cam auster ce-i drept dar si-a facut
efectul…si vad ca nu ma mai ingras!
Deci eu cred ca la voi e surmenaj si
totul porneste de la psihic si lipsa de incredere! Mai fetelor suntem tinere,
frumoase si inca „in termen”! Nu va mai bagati prostii in cap! Femeia e cu
adevarat femeie dupa 30 de ani! (lachione)


* Am avut un profesor la un moment dat, suuuper misto, un american, facuse
Teologie, psihologie, filosofie, scolit rau. Si el ne-a intrebat pe noi acelasi
lucru: de unde va extrageti energiile? Noi ne-m uitat prostiti la el dar la
intrebarea asta tb sa raspunda fiecare: de unde iti extragi tu energia? Unde o
consumi, stiu, dar radacinile unde sunt?? Ei, la intrebarea asta unii nu au
raspuns o viata intreaga, eu teoretic stiu, practic nu am aplicat nimic. Si
rapsunsul nu e „in familie”, „cu cei dragi”. Nu, ce faci tu pt tine, ca om, sa
te relaxezi, sa-ti muti gandurile de la tot ce se intampla zilnic si sa-ti umpli
rezervele de energie? Ca e masaj, ca e EnerChi, ca e bioenergie, ca e un sport
care ti se potriveste sau ca iti plimbi catelul dimineata, tb sa fie ceva care
se intampla regulat si te ajuta sa pornesti iarasi la drumul zilnic cu fruntea
sus si plina de … energie! (Tina tache)


*Care-i batrina,cine-i in declin?Sa va fie rusine!
Eu n-am cum sa
imbatrinesc, deoarece la 39 de ani(impliniti ieri) am baiat de 2 ani
jumatate.Asa ca eu sint o mama tinara!Eu ma imbrac corespunzator unei mame
tinere, ma simt bine si nu sint in declin. (Dulcetica)


*Mama are 50 de ani. Pana la 45 a fost sleampata, stearsa, mereu ocupata,
prea ocupata pt. a se mai uita la mine, in oglinda, la barbat, etc. Avea 1.58 si
70 de kile si se simtea bine mersi asa, oricum fusese grasa toata viata. La 45 a
facut coxartroza, dupa o viata petrecuta numai in fata calc.Mai avea nisip la
rinichi, reumatism, noduli, etc. La servici era leoaica, cadea in depresie daca
doamne-fereste i se imputinau responsabilitatile, dar in viata personala era o
umbra. La 45 de ani a facut o depresie cumplita plecata de la probleme la
servici. Chestia aia cand constati ca esti prea batran ca sa schimbi job-urile
ca pe sosete si prea destept ca sa stai pe banca. S-a luptat cu depresia vreo
juma’ de an. Insomnii, dureri, panica, le-a inghitit pe toate. Dupa cele 6 luni
a devenit alt om. S-a apucat de sport, mers la sala de 2 ori pe sapt. si facut
antrenament intensiv. Nu conta ce probleme avea la job, ea era la ora fixa la
sala. A inceput sa se machieze, si-a aranjat parul. A slabit 20 de kg prin sport
si dieta, si-a schimbat garderoba.A devenit cocheta, foarte atenta cu ea, si-a
rezolvat multe dintre problemele de sanatate. Sportul i-a dat alta vitalitate, a
intinerit efectiv. Cam atat, acum incerc sa fac si eu acelasi lucru doar ca la
26. (Anka Maria)


*Mi-am pus si eu intrebarea asta, ma apropii de varsta asta vertiginos.
Curiozitatea a invins insa, am cedat ei: „oare cum or simti
celelalte?”.
Cineva a pus intrebarea „de unde va vine energia”, buna
intrebare! Serios ca si eu ma intreb uneori „de unde am putere sa merg
inainte?”, „de unde imi extrag energia care-mi da cateodata impresia ca sunt
puternica si infailibila?”… habar nu am de unde vine, de undeva din interior,
din adancuri… uneori chiar cand nici nu cred ca mai am resurse. Si totusi este
acolo undeva un rezervor de energie. Asa ca: 20? 35? care e diferenta? Sunt tot
eu, dar sunt mai femeie decat inainte. Refuz sa inteleg sensul cuvantului
„declin” in ceea ce ma priveste, mai am multe de facut, de spus si de simtit.
(Avalon)


*Daca imi imaginez panta descendenta desenata grafic, pot sa presupun ca desi
linia coboara, ea nu este perfect dreapta si indreptata in jos, ci are din cand
in cand urcusuri, mai slabe, dar totusi se afla sub limita superioara. Adica ma
simt ca la 25 (chiar asa si e, adica nu chiar 25, cam ca la 30, mai degraba), ma
misc ca la 60, cand ma curteaza o raceala, pot sa fiu sigura ca nu mai scap doar
cu un gat de tuica fiarta, daca fac o criza de fiere, mai posibil e sa fie un
dezechilibru hormonal decat ce-am mancat aseara, daca ma suspectez de vreo
depresie, atunci cu siguranta am si avut-o. Si nu mai vreau sa iau medicamente
pentru toate astea. Rezulta ca voi imbatrani foarte frumos si sanatos.
(Vilma)


*La 4 zile dupa ce am implinit 35 de ani ma casatoream si dupa 3 zile am
ramas insarcinata, la 2 zile dupa ce am implinit 36 de ani botezam pruncuta
(avea 3 luni!) si acum la 3 zile inainte de a implini 38 de ani zambesc
gandindu-ma… da´unde-i declinul? ca viata mea continua pe panta
ascendenta!


*Eu voi face curand 35 si trebuie sa va spun ca asa bine, asa puternica si
frumoasa nu m-am simtit pana acum. Toata viata am facut sport dar normal ca in
sarcina am pus ca o disperata. Am dat jos kg si pot zice ca niciodata nu am avut
un corp mai frumos, e matur, am curbe. Singura chestie care ma pune pe ganduri e
ca pana acum nu am avut nici un rid. Noptile nedormite, stresul isi spune
cuvantul si incep sa apara. Pun creme, ma vopsesc ca-s alba de la 28, fac sport,
mananc chestii destepte si sper sa imbatranesc frumos asa cum am vazut multi
imbatranind pe aici. La 70 ii vezi in drumetii, in canoe pe lac, jucandu-se cu
nepotii in parc.
Am fost in tara acum 6 luni si m-a socat cat de imbatraniti
aratau prietenii nostri de o varsta cu noi. Adevarul e ca toti fumeaza, se bea
mai mult ca aici, majoritatea sunt statici.
Pragul asta psihologic la 35 de
ani e valabil pentru o parte din noi, pentru altele e la 50 iar altele uimitor
la nici 30. Unul e inceputul imbatranirii, psihologic vorbind, care are un ceas
setat absolut diferit pentru fiecare femeie. Altul e inceputul imbatranirii
fiziologice care coincide de obicei cu instalarea menopauzei ceea ce cam rar e
cazul la 35. Si atunci se pot face dozari cu hormoni si totul trece mai
frumos….
Pentru mine femeia intre 35 si 45 ani e superba. E matura destul
sa inteleaga ce face cu frumusetea ei interioara si exterioara, e intzeleapta,
in cele mai multe cazuri e fara complexele care i-au consumat tineretea inutil,
se simte bine in corpul ei si e stapana pe sexualitatea ei. Deseori am vazut
aici femei la 40 45 care aratau mai bine decat fiicele lor de 16 sau 17. Asta
pentru ca au ajuns sa pretuiasca fiecare minut din viata si sunt tinere destul
sa arate bine dar si intelepte destul ca sa stie ce sa faca cu aceasta tinerete.
Deja pt mine e o imagine familiara sa vad mame purtand marimea 4 si fete purtand
marimea 16. Si apoi cum spuneam frumusetea inseamna mai mult interiorul, de
acolo vine si culmea e ca asa cum te vezi tu asa te percep si altii.
(Olga
Târziu)


Ce spune
Supereva?

 
 Asa a inceput negarea declinului.
Cu gandul ca nimic din ce ni se intampla nu se intampla decat daca permitem sa
se intample. Cu gandul ca nu incetam sa ne jucam pentru ca imbatranim ci
imbatranim pentru ca incetam sa ne jucam. Ajuns la capitolul 5, topicul 35 –
negam inceputul declinului are peste cinci mii de vizualizari in numai cateva
saptamani. Semn ca ne  intereseaza cum sa ne pastram tineretea.


Si daca veti intra in grupul celor ce nu se lasa razbite de vreme, veti afla
despre bioenergie si vitamine, despre diete si despre iubirea de sine, dar mai
ales veti afla ca nu sunteti singure si ca nu doar voua vi se intampla sa va
doara una-alta, sa se mai intepeneasca vreun muschi ori pur si simplu sa fiti cu
moralul la pamant. Dar impreuna trecem mai usor peste toate, chiar si peste
faptul ca anii pot trece frumos sau asa cum ii lasam sa
treaca…

S-ar putea să-ți mai placă și Mai multe de la același autor

Lasă un răspuns

Adresa dvs. de e-mail nu va fi publică.