3. Din acea dimineata, am privit femeile cu alti ochi

aici: Episodul 2. Femeile sunt control
freaks


Orasul asta mi se pare imposibil.


E complicat pana si sa treci strada, chit ca exista semafoare si trecerile de
pietoni sunt marcate. Nu stiu cum pot respira oamenii de aici, mi-e dor de aerul
de acasa. In oraselul meu din Ardeal, toamna miroase a frunze ude nu a emisii de
gaze, desi masini sunt si pe la noi.


Ah si mizeria asta infernala de pe strazi, mucurile de tigari si covoarele de
coji de seminte (asta trebuie sa fie obiceiul locului, sa stai sa „spargi”
seminte in acelasi rimt in care respiri. Inspiri – crant, expiri – crantcrant,
inspiri – inghiti, automat alta samanata poposeste intre incisivi si tot asa…)


Intr-o dimineata cand inca nu se stabilise orarul la facultate, am mers cu
Laur in Piata Romana. Ne-am luat cate o cafea si o placinta cu mere de la
McDonalds, ne-am asezat la o masa de lemn, sub umbrela si stateam asa, amandoi
pe aceeasi banca, priveam trecatoarele ce ni se perindau prin fata. Laur nu da
prea multi bani pe bucuresteni.


Bucurestencele insa sunt alta poveste. Ce-mi place la Bucurestence e ca sunt
de toate formele, de toate marimile, de toate culorile (unele culori sunt chiar
surprinzatoare) si mai ales sunt unele de te lasa cu gura cascata, mai -mai sa
te frigi cu cafeaua, in ciuda avertismentului imprimat pe capac.


– Exista femei luminoase, zice Laur sorbind atent din paharul de plastic…
Cele pe care iti place sa le privesti. Cele care inainte sa iasa pe strada, se
inspecteaza din cap pana in picioare in oglinzi cat peretele, din holul
apartamentelor lor.


Imi place sa imi inchipui cate o frumoasa de-asta, mergand prin casa deja
incaltata in pantofii cu toc… tac, tac, tac, tac – patru pasi pe parchetul din
hol… tac tac – 2 pasi pe gresia din baie. Acolo pe rafturi albe din dulapuri
mici, isi pastreaza culorile si pensulelele, cele cu care reusesc, unele, sa-si
contureze delicat trasaturile perfecte. Dupa o ultima tusa cu pensula de blush,
isi zambesc in oglinda luminata de spoturi si ies triumfatoare din baie.


Ele stiu ca imediat ce vor iesi pe strada, soferii le vor fluiera admirativ,
la fel ca si baietii de pe schele sau cei ce sprijina gardurile. Sigur, or sa
joace putin teatru si or sa ignore fluieraturile sau mai rau or sa se intoarca
si or sa-l afuriseasca pe mitocan, dar isi vor si zambi in sinea lor. Pe aceste
femei e o placere sa le privesti. Emana lumina, vezi una de-asta si o pastrezi
in minte toata ziua…


Dar sunt altele care nu se pricep decat sa se urateasca. Isi deseneaza niste
cozi ciudate in coltul ochilor, se cred reincarnearea Cleopatrei sau asa ceva,
pun tone de rimel si tone de ruj si dau si cu putin sclipici in par, pe urma
umbla cu o moaca foarte serioasa, de-ti vine sa le zici: „Ce-i cu tine, copila,
cine ti-a luat cheful de viata? Hai sa te ajut sa-ti scoti batul din fund”…


Ma pufneste rasul si imi iese cafeaua pe nas. Laur e surprinzator, pare sa-si
scrie doctoratul in dame de Bucuresti, asa relaxat le catalogheaza de zici ca
i-au trecut cel putin jumatate din ele prin brate si-si permite acum sa le dea
sfaturi.
– Ei, hai, ca doar nu-s toate la fel…
– Sigur ca nu-s. Mai
sunt si alea sterse, cu pletele lasate neglijent sa creasca in toate directiile,
imbracate alandala, sleampete, fara nici o sclipire in ochi, incruntate. Astea
sunt gauri negre. Daca te prind ca te uiti la ele te ucid numai dintr-o privire.
Am vazut insa si transformari spectaculoase. Am luat deoparte o palida de-asta
si i-am spus: frumoaso, esti ca un boboc de trandafir care are nevoie doar de o
picatura de apa ca sa se deschida. Se vede ca ai nevoie sa fii iubita, lasa-ma
sa te ajut… A inflorit proasta ca patrunjelul, in 3 zile deja ii venisera
bujorii in obraji. Se uita la mine ca la soare… M-am plictisit repede, o
femeie care te adora e inutila, trebuie sa ai cu cine sa te lupti, sa te
provoace cu ceva, sa te intrige. Ai grija cu cine te combini.
– Deocamdata
nu m-as combina cu nimeni…
– Ah da stiu, tu inca suferi dupa Iuliko…

– Chiar, pe ea la ce categorie o incadrezi?
– Zi-mi tu.
– Acum ca ma
gandesc… Iuli e una dintre luminoase. Cel putin pentru mine.
– Asa suntem
toti, ne imbrobodeste cate una.


Din acea dimineata, am privit femeile cu alti ochi.


Ce-mi spune Laur e complet diferit de ce stiam eu despre femei. Bine, Laur
are 3 ani de experienta in plus.


VA URMA – IN SERIAL

S-ar putea să-ți mai placă și Mai multe de la același autor

Lasă un răspuns

Adresa dvs. de e-mail nu va fi publică.